Rainbow

De ce este bine să călătorim?

”The world is a book and those who do not travel, read only a page.” /

”Lumea este ca o carte și cei care nu călătoresc, citesc doar o pagină din ea.”

Nu-i așa că acum te gândești la soare, la mare și nisip? La niște valuri, la briza oceanului chiar? Sau la o cabană în munte, la ski în Austria, la un grătar prin Predeal? Poate o plimbare cu bicicleta până la Mogoșoaia sau o pădure ascunsă prin țară? Poate o drumeție până la Everest sau un zbor până la New York, ca să vezi un alt continent? Da, pare un vis, dar acest vis trebuie să devină realitate cât mai repede și cât mai des!

Iată care sunt motivele mele pentru a călători:

  1. Vezi lume nouă

Orice călătorie – fie ea în țară sau în afară ei, îți dă ocazia să întâlnești oameni noi, culturi și obiceiuri noi. Mentalitate diferită, mâncare și băutura diferite; alte tradiții, alte superstiții, un alt mod de a te distra și a prețui atât viața, cât și valorile.

  1. Înveți și/sau practici o limbă străină

Asta este mereu în Top 3 la mine – nerâbdarea să pot vorbi cu localnicii, pe limba lor, să le aud expresiile, accentele, vorbele – asta este o plăcere deosebită! Să pot să ”râd” în limba lor este o realizare pentru mine și mă face să mă simt îndeplinită.

  1. Cunoști oameni

Eu sunt o fire sociabilă și mereu mi-a plăcut să vorbesc cu oamenii și să-i ajut, să-i fac să se simtă bine și să știu că am și eu aportul meu pentru zâmbetul lor pe buze.  Să pot face asta și în afară granițelor obișnuite este o provocare dulce și foarte interesantă. De fiecare dată descopăr că unele popoare sunt mai prietenoase decât altele, că unele sunt mai inchise în sine și nu prea vor să vorbească cu tineș altele se distrează doar bând o bere pe o bancă în parc sau în pub, altele nu sunt fani dansului și/sau ai shoturilor. Și exact aceste diferențe între noi ne aproprie și mai mut și uite așa se crează prietenii valoroase.

  1. Meditezi, te odihnești

Pentru mine orice călătorie înseamnă meditare. Fie că merg cu autobuzul, cu mașina sau cu avionul, pe jos sau cu barca – mersul în sine mereu îmi pune orice gânduri în ordine. Liniștea, relaxarea de pe drum nu se compara cu nimic altceva! Nu degeaba se spune că:

”Travelling is the only thing we pay for that makes us richer.” / ”Călătoria este singurul lucru, pentru care plătim, dar ne face mai bogați.”

Să ascult muzică, să citesc sau să scriu sau pur și simplu să privesc pe geam este cel mai bun tratament posibil anti-stres, anti-rău, anti-durere, anti-orice te face să nu te simți fericit/-ă.

  1. Ai o sursă de inspirație

Inspirație pentru a termina proiectul, la care lucrezi de atâta timp și încă nu ai reușit să-l termini; inspirație pentru a scrie ceva nou și util pe blogul tău sau pe blogul companiei, la care lucrezi. Inspirație pentru a începe cartea, despre care ai promis că o vei scrie sau pentru a decide cu ce să te îmbraci la nunta, la care urmează să participi. Inspiră-te pentru afacerea, pe care îți dorești să o pornești sau pentru domeniul nou, la care vrei să te muți și să începi de la zero. Inspiră-te pentru a te hotărî unde să te muți, cu cine să te muți, dacă să te muți. Călătoria doar îți va limpezi mintea și vei vedea soluția mai clar.

  1. Înveți lucruri noi

Începem cu istoria și geografia, trecem prin bucătăria locală, ”omorăm” plictiseala și monotonia, creștem încrederea în sine, ne lăsăm pe valul adrenalinei, întrecându-ne limitele.  Învâțăm să apreciem mai mult țara noastră și valorile ei, aflăm că nu ”doar la noi e așa”. Înveți să faci și să te ții de bugete, să planifici, să fii flexibil și răbdâtor, să-ți asumi riscuri.

  1. Devii mai productiv

Pentru mine să lucrez în fiecare săptămână din alt loc înseamnă să am productivitatea la nivel maxim. Des monotonia corporatistă mă face să-mi doresc să iau laptopul și să mă duc pe o bancă într-un parc din Moldova sau Bulgaria, să stau la umbra sub palmierii din Spania sau Italia, să ascult ploaia în Anglia sau Olanda, ascunsă într-o cafenea micuță cu acces la wireless.  Asta îmi sporește creativitatea și performanța, mă face să-mi onorez termenele stabilite și chiar să-mi fac loc pentru mai multe activități benefice, precum citittul, networkingul, schimbarea experienței, învățarea lucrurilor noi, aprobarea ideilor noi.

  1. Pentru amintiri

Pentru experiențe, pentru poze pe Instagram si Pinterest, pentru check-in-uri pe Facebook, pentru magneți noi pe frigider, pentru a-ți folosi selfie-stick-ul.

Pentru a uita o întâmplare urâtă, pentru a găsi dragostea, pentru a serba fericirea în cuplu.

Pentru că-ți place, pentru că te distrezi și pentru că meriți.

Toate astea – pentru amintirile tale, așa necesare pentru sănâtatea noastră psihică și pentru menținerea stării de fericire.

”Travel while you are young and able. Do not worry about the money – just make it work. Experience is far more valuable than money will ever be.” /

”Călătorește cât timp ești tănâr și capabil. Nu-ți face griji de bani – doar fă să se întâmple. Experiențele sunt cu mult mai prețioase decât banii pot fi vreodată.”

Barajul Siriu

Barajul Siriu

Bulgaria

Livada cu rapita in Dobrogea, Bulgaria

Varna

Marea Neagra in Varna, Bulgaria

 

Public speaking

Învață să prezinți cu efect

Mai știți proiectele acelea la facultate, pe care trebuia să le facem în grup de câteva persoane și după să alegem cine prezintă? Eu mereu evitam să fiu aceea persoană.

Și mai sunt momentele cînd ești cu colegii sau prietenii și trebuie să povestești ceva, când atenția tutror este îndreptată spre tine și brusc te simți ca pe o scenă, în fața a mii de oameni care se uită la tine cu câte un ou și o roșie în mână. Ce faci atunci? Eu am senzația că devin mai mică, că mi se pierde vocea și încep să tremur un pic, de teamă că poate greșesc ceva sau o să uit să spun o parte importantă din poveste și că nu o să mă mai întrebe vreodată nimic.

Din cauza această (sau datorită, depinde dacă ai paharul pe jumătate plin sau gol 🙂 ), am început să citesc diferite articole, să mă uit la tutoriale, webinarii, să particip la conferințe, ca să pot trece de acel sentiment de neîncredere în sine și să aflu cum pot vorbi în public fără frică de eșec.

La seminarul lui Paul Ardeleanu am învățat următoarele:

  • Cele 10 unelte despre prezentare cu impact;
  • Care sunt cele 3 scopuri ale prezentării de succes;
  • 7 mituri despre public speaking.

Prezintă cu impact în 10 pași

  1. Cunoaște publicul tău.
  • Află cine face parte din audiență – sunt antreprenori, manageri, angajați într-o corporație, studenți, freelancer-i?

Cui îi vorbesc?

  • Ce așteptări au – te poți folosi de o anchetă, introdusă chiar în formularul de inscriere, prin adăugarea unei întrebări ”Ce ai vrea să înveți în seminar/prezentare/conferință?”
  • Anticipează ce dureri/plângeri au participanții – aici e nevoie să definești profilul ideal al clientului/ascultatorului. Targetează-ți publicul pentru un succes sigur.

2. Recadrare.

The way you look at things changes the way things are.

  • Dacă ai emoții, fă-le să lucreze pentru tine!
  • Nu te lua prea în serios – s-ar putea să fii singurul.
  • Tratează prezentarea ca pe o conversație, nu ca pe o emisiune.
  • Pune des întrebări – ele nu pot fi evitate, spre deosebire de monologul tău.

3. Verbalizare.

  • Repetă speech-ul tău. Minim de 3 ori, preferabil de 6, dar maxim de 10 ori. Repetarea este mama învățării.
  • Stai aproape de oameni. Plimbă-te prin sală, alături de ei, așează-te lângă ei.
  • Locul perfect pentru mâinile tale se află la nivelul abdomenului. Gesticulează proporțional cu vorbele tale, dar mereu întoarce-te la poziția perfectă.
  • Acordă o poveste personală. Sau două. Fii unul dintre cei din public, nu un zeu.
  • Introdu o invitație, un eveniment, un deadline.

4. Analogia.

Oamenii sunt ca lifturile – unii se duc în sus, alții – în jos.

5. Structura.

Define the problem and youțll have half of the solution.

6. Pregătește un D.I.S.C.U.R.S.

  • Deschidere – fă-ți deschiderea printr-o glumă, printr-o veste provocatoare, o întrebare sau o afirmare. Captează atenția.
  • Introducere – pune 3 întrebări, dar oferă și răspunsurile lor. (Spune cine ești, ce prezinți și de ce este asta important pentru publicul tău.)
  • Structura – stabilește problema, ca să poți găsi/oferi soluția.
  • Caz concret – folosește un exemplu actual și imediat aplicabil.
  • Utilizare – explică cum se poate aplica și de ce este util. Leagă și de viața personală.
  • Recapitulare – fă un summary la cele discutate, ca să mențină ascultatorii informația.
  • Surpriza – Adaugă o surpriză, special pentru ei, ca mulțumire pentru participarea lor.

7. Pune întrebări.

  • Pune întrebări, ca să poți transfera stresul, emoțiile către ceilalți.
  • Pune întrebări, ca să menții și controlezi atenția participanților.
  • Pune întrebări retorice/auto-adresate și răspunde tot tu la ele.

– De ce e important?

– Ce înseamnă mai concret?

– Cum pun în practică?

– Cum ar fi să folosesc acest serviciu de acum?

8. Fă cifrele remarcabile și de neuitat.

Transformă datele, cifrele în imagini, ca să poată fi reținute într-un mod plăcut.

  • În loc de 5GB spune 1000 de melodii
  • În loc de 4,4mm subțire spune că este atât de mic, încât încape în plic

9. Construiește-ți propriul arsenal de instrumente utile.

  • povești
  • exemple
  • fraze de aur
  • interacțiune
  • analogii/metafore
  • citate
  • fraze amuzante
  • bancuri
  • recuzită
  • structuri testate

10. Începe cu DE CE.

1.What -> 2.How -> 3.Why ====>>> 1.WHY –> 2.HOW –> 3.WHAT

  • Identifică de ce vrei să faci asta
  • Află cum să o faci
  • Bucură-te de succes

3 scopuri pentru o prezentare cu impact 

Inspiră, influențează, informează

  1. Informează ==> 2. Influențează ==> 3. Inspiră

Transmite informația către public astfel, încât să-l influențezi, să-l atingi prin cuvintele tale, să-l pui pe gânduri și așa să îl inspiri să și acționeze pe baza celor prezentate.

7 mituri despre public speaking (și un BONUS) 

  1. Frica de a vorbi în public.

Teama de eșec și de necunoscut se diminuează o dată cu acțiunea în sine.

2. Vorbitul în public este un talent înnăscut.

Este de fapt o abilitate, iar ca orice abilitate, se poate învăța și dezvolta.

3. Transmiți informații.

Mult mai mult – prin prezentarea ta tu transmiți o experiență.

4. Cunoașterea subiectului ajută.

Da, desigur că trebuie să cunoști subiectul, să fii informat și să ai experiență, însă, fără o structură riști să vorbești mult și prost, în loc să transmiți doar ce este important pentru public.

5. Fii natural.

E un cuțit cu două lame. Sau chiar patru.

Naturalețea vine la celălalt capăt al pregătirii.

Folosește etapele învâțării

  1. II – inconștient și incompetent
  2. CI – conștient și incompetent
  3. CC – conștient și competent
  4. IC – inconștient și competent

Doar trecând prin acești pași vei putea prezenta natural și cu succes, influențând publicul și inspirându-l să acționeze.

6. Este nevoie să memorez tot ce o să prezint, mot-a-mot.

Interiorizează totul, fă-l să facă parte din tine. Nu încerca să memorez propozițiile, asta duce la un eșec sigur. Repetă speech-ul tău până devine una cu tine.

7. De ce să știu să fac prezentări?

Toți avem nevoie să prezentăm în viață – fie clienților, fie colegilor, fie unor necunoscuți, fie în procesul de networking, fie să ne prezentăm chiar și doar pe noi.

BONUS – Trucuri utile

  • Știați că bătutul palmelor se folosește pentru activarea senzorilor de fericire și ajută la începerea și menținerea unei conversații cu necunoscuți?
  • Știați că ridicarea mâinilor (la răspunderea unor întrebări către public) activează circulația sângelui și astfel ajută menținerea și perceperea informației primite?
  • Știați că luând notițe ajută memorării informațiilor chiar și fără să le mai recitești?
Public speaking

If you can speak, then you can influence. If you can influence, then you can change lives.

Mă iert pe mine însumi!

Recent a fost ziua, în care se cere iertare (a.k.a. Sirni zagovezni în Bulgaria – se mănâncă brânzeturi, fiind ultima duminică înainte de postul de Paște; cei tineri le cer iertare celor în vârstă, pupându-le mâna), asa că din nou m-am auzit cu ai mei la telefon și le-am cerut să mă ierte dacă am greșit cu ceva, dacă am spus sau făcut ceva nepotrivit, ce i-a rănit sau necăjit. Asta e tradiția. Păcat că tradiția nu spune să te ierți și pe tine însuți, ca să poți continua, ca să te eliberezi și să poți trăi fără ca amintirile să te tragă înapoi.

Dar asta am făcut eu – am ales să mă iert pe mine.

Ma iert pe mine insumi2

Astazi aleg sa ma iert pe mine insumi

Mă iert pentru tot ce nu am reușit să fac sau să fiu.

Mă iert pentru permanenta dorință de a face totul fără greșeli, de a fi perfecționistă și de a cere asta de la ceilalți din jurul meu. Mă iert pentru că nu sunt perfectă, fiindcă știu că oamenii nu sunt ideali. Mă iert pentru toți anii, în care nu am realizat acest lucru și am suferit de fiecare dată, când ceva nu era perfect conform cu judecata mea.

Mă iert pentru oamenii, pe care i-am rănit pe drumul meu.

Chiar făcând tot timpul lucruri bune pentru ceilalți, am greșit și poate i-am rănit, involuntar. Mă iert pentru vina, pe care o port, pentru fiecare data când trebuia să observ mai bine, să percep mai bine, să ofer mai mult suport altora, dar uitând că trebuia să am grijă de mine însumi întâi.

Mă iert pentru tot ce vreau să fiu și nu pot.

Mă iert pentru că uneori mă compar cu altcineva și simt că alții sunt mai buni ca mine. Mă iert fiindcă nu am avut încrederea în sine să dau tot ce pot, ca să reușesc. Mă iert că am vrut să mă schimb, în loc să apreciez ceea ce sunt, ceea ce am, astâzi, acum și aici.

Mă iert pentru că mi-a fost frică.

Mă iert fiindcă nu am avut curaj să-mi asum unele riscuri. Mă iert fiindcă nu am vrut să greșesc și mi-a fost teamă de eșec. Mă iert fiindcă nu am avut încredere în cei din jurul meu, dar nici în mine însumi.

Mă iert că nu m-am iubit, că nu am avut grijă de mine atât fizic, cât și psihic.

Mă iert că nu am dormit suficient, că nu am mâncat corespunzător, că nu am trăit sănătos. Mă iert că am lăsat emoțiile, amintirile să mă cuprindă cu tristețea lor, cu negativismul lor. Mă iert pentru că sufăr pentru greșelile altora. Promit să mă iubesc din ce în ce mai mult cu fiecare zi ce trece!

Mă iert pentru greșelile făcute în trecut.

Mă iert pentru că nu am fost suficient de ambițioasă, promptă, că am fost delăsătoare, că nu am acționat altfel. Mă iert pentru că am fost atât de autocritică!!! În acel moment decizia luată a fost cea mai potrivită, realizez asta și mă iert. Am adunat nu greșeli, ci lecții – lecții de viața valoroase.

Mă iert pentru că nu am fost copilul, pe care părinții mei și l-ar fi dorit, poate.

Mă iert pentru că am supărat-o pe mamă, i-am supărat pe tată, pe bunici, pe sora mea, verișorii mei! Mă iert pentru că nu am terminat ce-și doreau ei să termin și poate nici nu am început ceea, ce își doresc ei să încep… Datorita lor, am învățat multe, m-am dezvoltat spiritual și am făcut fața multor evenimente grele în viață.

Mă iert pentru că sunt singură.

Mă iert că mereu mi-am dorit să fiu independentă, să mă descurc singură și fără ajutorul altcuiva. Mă iert pentru că am realizat multe lucruri, dar plâtind prețul prea mare. Mă iert că îmi este greu să las pe cineva să se aproprie de mine și să mă cunoască. Realizez că atunci când te încredintezi cuiva, primești încredere, și voi face mai mult efort în privința asta.

Mă iert pentru dățile, când am suferit, când i-am lăsat pe alții să mă rănească fie cu cuvinte sau cu acțiuni.

Mă iert pentru că m-am consumat cu aceste reacții negative și că i-am permis să mă facă o victimă în propria mea viață. Știu că eu decid dacă să fiu fericită și bucuroasă și eu aleg dacă să acord atenție unui lucru sau unui om, fiindcă am grijă de mine și vreau să fiu în bunăstare.

Aglika Panova postcard1

Ma iert

Mă iert fiindcă știu că cel mai important este întâi să te ierți pe tine însuți! Pentru tot! Mă iert și accept că nu pot schimba lucrurile din trecut, dar pot folosi lecțiile învățate atunci în prezent. Mă iert pentru toate lucrurile, pe care nu le-am făcut, fiindcă acum am șansa să le realizez – tot ce trebuie este să mă iubesc pe mine însumi!

ASTÂZI ALEG SĂ MĂ IERT PE MINE ÎNSUMI!

Acasă, singur la birou sau într-o corporație

Care este locul tău de inspirație? Locul, în care rezultatele vin imediat, ce deschizi laptopul? De obicei, acest loc este biroul tău. Fie el acasă sau într-o încăpere, fie cu colegi sau singur. Care sunt plusurile și minusurile lucrând din fiecare din locurile acestea?

Acasă – Fac ce vreau, când vreau și în pijamale stau

Știu că mulți visează la acest spațiu de lucru – te trezești mai târziu, nu te mai grăbești să te machiezi, să te găndești cu ce te îmbraci, eventual să faci micul dejun pentru iubitul/soțul/copiii, nu-ți mai faci griji de traficul în drum spre serviciu sau de aglomerația în metrou și transportul în comun, de frigul sau căldura, care trebuie suportate, în timp ce te deplasezi.

Dar cum rămâne cu:

  • Trezitul organismului – dacă stai în pijamale, nu te vei trezi, chiar și cu două cafele și un energizant. Vei asimila confortul casei tale și nu te vei putea concentra la obiectivele tale.
  • Întâlnirile cu clienți – trebuie să te duci tu undeva? Să vină cineva la tine acasă și tu nu ai făcut ordine și ai și uitat unde este aspiratorul? Neplăcut, dar dacă te apuci repede de curat, sigur te trezești.
  • Skype meetings – nu, nici aici nu merge să fii în carourile de la pijamale, tot trebuie să te îmbraci decent.
  • Zgomotul neprevăzut – vecinii fac renovare, muzică de la localul lângă casa ta/blocul tău, clacsoanele șoferilor nerăbdători, care ajung chiar și la etajul 9.
  • Lipsa unui zgomot – uneori liniștea completă pur și simplu te sperie, eu încep să mă întreb dacă nu am surzit brusc sau dacă mai trăiesc sau am trecut dincolo. 😀

Singur la birou – Eu sunt șeful

În sfărșit, afacerea merge mai bine, ai închiriat un loc bun, unde încape un birou și eventual ai și o fereastră! Sau ți-ai mobilat biroul nou-nouț cu mobile de marcă, făcută la comandă, și abia aștepți fiecare dimineață să pleci spre centrul orașului, să parchezi central, și să saluți portarul clădirii la intrare. Abia aștepți să ai liniștea, în care să poți lucre, să te poți concentra, să nu mai auzi nici copiii, nici aspiratorul, nici clacsoane, nici alți oameni sau zgomote deranjante. Îți pui muzică clasică pe fundal și deschizi laptopul, savurând cafeaua. Așa începe o dimineață perfecta pentru mine. (Mi-am și pus rochia cea nouă cu sacoul acela cu croială superbă, iar peria mea rotativă a făcut minuni de data această!)

Dar cum rămâne cu:

  • Trezitul de dimineață – trezire, pregătire, copii/soț/soție, mic dejun.
  • Traficul în drum spre birou – pleci mai devreme, ca să ajungi la ora, la care începi programulș treci prin aglomerație sau traffic interminabil, șoferi needucați și nervoși, care asculta manele de dimineață, cu volumul la maximum.
  • Interacțiunea cu oamenii – cu cine povestești la o cafea, la prănzș cine-ți spune bancuri deocheate și cu cine pleci la un whiskey după program?
  • Consultanță pe loc – este bine să poți interacționa pe loc cu cineva, când ai nevoie de un sfat sau când nu știi ceva. Dacă ești singur în birou, se complică lucrurile.

La birou cu căteva personae

Abia aștepți să ajungi la birou și să-ți bei cafeaua cu Alina și Sorin, care mereu au povești interesante și haioase. După să închei cu Tudor, stabilind programul pe ziua respective și targetele dorite până la sfărșitul săptămânii. Intrați în birou și începeți să dați performanță împreună și în sincron, cu căte o glumă din când în când, cu câte o cerere urgentă, prănzul la restaurantul de vizavi și căteva favoruri mai personale, că doar sunteți colegi și vă ajutați cum puteți.

Dar cum rămâne cu:

  • Trezitul de dimineață – trezire, pregătire, să ajungi la ora, la care vin și colegii tăi, ca să puteți discuta la cafea și nu la prânz.
  • Tot cu mașina te duci sau cu transportul în comun. Sau poate ai noroc și te duci pe jos, dar atunci trebuie să te ferești de bicicliși grăbiți și neatenți sau de urletele șoferilor în trafic.
  • Muzica ta pe fundal rar o să fie ceea, ce vor să audă și colegii tăi, în timp ce lucrați. Eu de abia am descoperit beneficiile muzicii clasice, dar acum 5 ani nu ma puteai face sa ascult Vivaldi și Bach…
  • Totuți, s-ar putea să ai nevoie de muzică, pentru a te concentra, pentru a scăpa de zgomotul pe fundal, venit de către colegi. Și ori te izolezi într-o încăpere și dai drumul la volum, ori alegi castile. A doua variantă este extrem de nesănătoasă. Recent am fost la ORL și mi s-a spus că exact castile sunt primul motiv pentru care vărsta, de la care avem problem cu auzul, scade.
  • Nu, nu poți veni în training sau în pijamale la birou. Doar dacă nu ai pierdut un pariu, evident. 😀

Stilul corporatist

Ți-ai droit să lucrezi într-o multinațională sau într-o companie mare la nivel national? Te întâlnești cu foștii colegi de facultate și joburi anterioare ori în metrou, ori pe stradă, sau chiar la intrare în clădire, în drum spre serviciu. O vezi pe fata aceea drăgută de la recepție sau te invite colegul de la DEV să luați prănzul împreună. Ajungi în birou și deja ai spus de 58 ori ”Salut/Bună dimineață/Ce faci?”, decic lar ai zămbetul pe buze. Bunăstarea continua cu colegii exact din biroul tău, care te așteaptă să vă beți cafeaua și să povestiți despre ce ați făcut aseară și cum abia așteptați vacanța. Deschizi laptopul cu un oftat și încep să citești emailuri.

Dar cum rămâne cu:

  • Vrei nu vrei, trebuie să te trezești mai devreme, să ajungi la birou, și nu poți suna că ești răcit.
  • Ar fi de preferat să nu ajungi în pijamale, cu toate că mă îndoiesc că va observa cineva din companie, dacă sunt sute și mii de angajați. Dar ar fi o modalitate superbă să te faci cunoscut și memorat, totuși 😀
  • Îți place rock-ul? Sau ai chef de balade astâzi? Sau radio cu emisiuni haioase? Căști și riscul asumat, atât am de spus.
  • Vrei liniște în timp ce lucrezi, iar colegii de la call center vorbesc întruna? Căști. Sau suporți și înveți să ai auzul selectiv.
  • Prănzul este mereu cu colegii – dacă dispari să te vezi cu un amic sau cu medical/avocatul, încep vorbele că nu-ți mai place gașca și alte interpretări.
  • Bărfele, da – aici este locul potrivit să inventați povești sau să aveți imaginația în lucru, fie povestind, fie ascultând.

Fiecare din locurile de muncă are farmecul său. Eu personal prefer o combinație dintre ele – așa sunt mai productive și eficientă. Am zile, în care vreau să lucrez dintr-un bar, de exemplu. Sau de pe plajă. Sau dintr-o cabana la munte. De pe fotoliul pe balcon. Acelea sunt momentele mele de inspirație, de pus gândurile în ordine, de verificat stadiul obiectivelor mele. Dar des vreau să fiu printer oameni – fie colegii mei sau altcineva, doar să fie prezența cuiva, să am cu cine schimba câteva vorbe, căteva impresii, să avem proiecte comune sau doar să mă ”pierd” în mulțimea colegilor corporatiști, cu care să planificăm petreceri și evenimente sportive.

Tu unde preferi să lucrezi? Ești mai productiv cănd lucrezi singur sau când ești în jurul mai multor persoane?

Ce greșeli fac angajatorii

Sunt de peste 10 ani în România. La început nici măcar nu știam ce este HR și la ce folosește. În ultimii ani, însă, am adunat experiență, fie în folosul meu sau în al altora. Am prieteni din domeniu, mi-am făcut prieteni noi în domeniu, am fost și sunt în continuare recruter, neoficial.

Păcat că oamenii mai în vărstă, mai experimentați, s-ar zice, consideră că pot face asta fără nici o problemă. Este un articol mai lung cu 3 cazuri sepărate. Dacă vrei, poți sări direct la concluziile, care reprezintă sfaturi pentru toți care au nevoie să angajeze personal. Versiunea scurtă este că 2 branduri mi-au pierdut timpul, chemăndu-mă la interviu, iar o firmă de recrutare nu m-a sunat să ne vedem la interviu a doua zi, ci abia peste 2 săptămâni. Poate ți s-a întâmplat și ție. Enjoy J

Cazul 1. Oferă detalii despre poziția deschisă, cere CV

Am fost la un interviuri cu un domn în vărstă, având afacerea lui, pe care l-am categorizat ca incompeten atăt în management, cât și în recrutare. Am aplicat la ei printr-o eroare sau dezinformare, pe Facebook. Am dat click să văd despre ce e vorbă, dar se pare ca m-am înscris la ceva. Ok. Primesc email să mă duc la interviu. Rog să mi se dea detalii. Primesc acest răspuns de către asistentă: ”Vă pot spune că este un job în domeniul vânzării și că sunt multe openinguri, care ar putea reprezenta interes pentru Dvs.”. Eram dornică să adun mai mult ”material” pentru acest articol, eram și liberă, tocmai ninsese în București și mă gandeam că ar fi frumos să pot aluneca pe stradă sau pe treptele în metrou, așa că mi-am zis ”Hai că nu ai ce pierde!”.

Am stabilit să ne vedem la ora 11:00 la sediul lor din P-ța Muncii. Am ajuns la fix, mi s-a oferit un scaun în hol, unde deja aștepta o altă fată. Am luat telefonul și mă uitam la joburi. A mai venit o fată. A trecut de 11:10h, mi se spusese că directorul apare imediat. A mai apărut a patra fată, iar eu deja luasem foc. Aveam o grmadă de lucruri de făcut, chiar cu deadline. Lucruri, pentru care urma să fiu plătită, mai știți că ”Timpul e bani”? acest domn habar nu avea. Să nu uităm că nici nu știam pentru ce poziție m-am prezentat… la 11:25h intru peste asistentă și o întreb cât mai durează, că deja a trecut jumătate de oră, de când am stabilit împreună la ce oră ne întălnim. A spus că directorul a ajuns, că nu durează mult, m-a întrebat dacă vreau să reprogramăm. Cum să nu? Să ratez încă o ocazie să mă plimb prin oraș, fiind blocat de zăpadă, gheață?!

La 11:30h a venit la mine domnul și, citindu-mi numele greșit de pe bilețel, mă întreba dacă sunt eu. L-am corectat, dar el plecase la celelalte fete. Noroc cu colega lui, care l-a îndrumat înapoi către mine. Mă întrebam căte fault-uri poate să mai facă…. intru în birou, dar el mai avea treabă cu aceea doamnă. Iau loc, el mă întreabă ce am mai făcut, ce știu să fac. Evident, nu avea CV-ul meu și habar nu avea cine sunt și ce caut acolo. Îi spun de turism, marketing și vânzări, de funcțiile ocupate, iar el zice: ”Ah, în cazul acesta nu cred că ți se va potrivi ce am eu pentru tine.” În momentul acela îmi imaginam cum explodez ca un vulcan, iar pe el l-am văzut cum se sugrumă sub pământ într-un cutremur. Mi-am dat cu apă repede și m-am întors la realitate, spunând: ”Cred că sunt capabilă să iau singură această decizie. Poate îmi spuneți și despre ce e vorbă?”

– Eu deschid 2 insule în mall – una în AFI, iar cealalta în mall Vitan, și caut pe cineva acolo, vreau 2 fete. Vindem rame de ochelari și lentile. Salariul este de 1.500 RON.

Parcă și acum îmi vine să răd și să plăng în același timp… Mi-am adus aminte că-mi asumasem riscul, am spus ”Mda, asta clar nu mi se potrivește, încercați să cereți un CV și să oferiți informații despre job, înainte să-i chemați pe oameni la interviu.” Și am plecat, realizând că el nici măcar nu a înțeles ce s-a întâmplat și cum a greșit.

Știi cât a durat interviul acesta? Fix 5 minute. La 11:35 deja pusesem telefonul pe sunet din nou și mă îmbrăcam, cu gândul că iar trebuie să fac drumul înapoi, prin zăpadă, gheață, vânt… Mi s-a părut chiar o idee foarte bună să mă răcoresc, ce-i drept.

Cazul 2. Dacă ai cerut CV-ul meu, citește-l

De preferat, înainte să mă inviți la interviu. Nu să ți-l citesc eu sau să te aștept pe tine să-l citești de fața cu mine. Nu mai pomenesc de linkurile disponibile atât în CV, cât și în semnătura emailului meu (folosit pentru a stabili interviul respectiv), găsești informații despre mine și portofoliul meu profesional, l aun click distanță – Facebook, LinkedIn, Google, altele…

Pentru acest exemplu am fost sunată la ora 9h și invitată în aceeași zi la interviu. La capătul orașului, într-un hotel de 4 stele, lanț internațional. Dar nu contează – mereu mi-a plăcut să mă plimb prin oraș(e), să descopăr locuri și oameni noi. Am spus la ora 17:00 și am plecat de la 15:30 de la birou, ca să pot ajunge la destinație on time. Toate bune, ajung cu vreo 10 minute înainte, recepționera mă salută, mă ajută cu un zămbet și serviabilitate. Eram cu laptopul după mine, deci m-am bucurat că îl pot lăsa pe canapea, să-mi dau jos haina… Am pus telefonul pe silence și m-am ridicat să mă uit prin peretele de sticlă afară. Cred ca la 16:59 a ieșit cineva din restaurant, înreptându-se către recepție/mine. Eu fiind cu spatele la recepție, vedeam reflecția în vitrină. A ajuns, a zis ”Haide!” din mers și continua să meargă în fața lui. Eu m-am întors, am întins mâna spre el, m-am prezentat. De abia mi-a prins mâna și deja făcea pași. Am spus ”Doar să-mi iau lucrurile” și m-am întors să-le adun. Când m-am uitat după el, ca să-l urmăresc, eram deja singură pe hol. Știe recepționera ce uimită am fost… Am luat-o în urma lui, la care am ajuns la o scară interioară, pe lângă care era și o ușă. Cum nu știam unde e domnul Pădure și în fața scării era sfoara aceea roșie de ”No entry”, m-am oprit, uitându-ma în stângă-dreaptă. Aud ”Haideți” de la etajul deasupra. (No comment!) și o iau pe trepte, cărându-mi haina, laptopul și poșeta după mine. Am urcat la etaj și văd în fața mea o ușă deschisă cu un coridor lung, lumina aprinsă, am riscat și am intrat acolo. Era și el acolo. Am întrebat dacă rămânem în acest birou, ca să știu dacă să mă așez, să las lucrurile, etc. Pozitiv. Stau în fața biroului și ne desparte monitorul domnului director, după cum am presupus. (Peste 60 ani, costum fără sacou, tratând potențialii angajați ca slugi, iar femeile ca bărbați – semne inconfundabile – școala veche.). De când intrase în birou, el cătase ceva prin hârtii, eu stăteam în fața lui. Cum nu se vorbea, am scos telefonul, știi cum e – poate am un email de șters sau declarat spam, poate o notificare de la un grup, de la care trebuie să dau unjoin, poate o invitație pe LinkedIn, orice, activitate și interacțiune să fie! S-a așezat în scaun, îmi dădeam seamă că ține CV-ul meu în mâini. Începe:

– Văd aici că ai lucrat sau lucrezi la 2Parale, așa e?

– Desigur, – răspund eu. (Ce dracuț, doar nu mințeam în CV?!)

– Păi, și ce face firma asta, ce e?

– Face afiliere, se ocupă de afiliate marketing, spun eu. (Aceasta fiind prima propoziție imediat sub funcția menționată în CV – obiectul activității firmei).

– Aha, – reacționează el. – Și ce ai mai făcut? – adaugă, uitându-se în continuare în CV-ul meu. – Scrie aici Go Grill, asta ce e?

– Este o franciză de fast-food, venită din Bulgaria în România.

– Dar eMAG? Aaa, știu eMAG-ul, e magazin!

– Da, așa este. Este cel mai mare magazin online în CEE, atât în România, cât și în Bulgaria. Am lucrat în departamentul de marketing acolo.

– Și ce ai mai făcut? A! Ai lucrat la hotel!

(Doamne ajută, dar tu de ce m-ai chemat la un interviu într-un hotel pentru poziția de Front office manager (parcă)?! Mă calificam ca portar în parcare?)

– Da, desigur, – am răspuns șocată. Am lucrat la un hotel de 3 stele.

– Tria-tlon, Tri-a-non? Unde e asta?

– Lângă Parcul Cișmigiu, lămuresc eu. Pe Cobâlcescu nr. 9, pe linia de tramvai.

– Aaa, știu linia aceea, da, acolo întoarce tramvaiul. (Normal că o știi, cei de vărsta ta, care habar nu au de turismul în România, știu de linia de tramvai, dar nu știu că este un hotel acolo din 2007 încoace…)

Tastase ceva, mi-am dat seamă că intra pe site-ul hotelului. Am continuat:

– Am lucrat la hotel de la deschidere, timp de 7 ani. Am început ca recepționeră, am devenit Front office manager, iar la plecare deja aveam și executam sarcinile unui Hotel manager.

– Și ce salariu ai avut? – mă întrerupe el din monolag, pare-se.

– Prefer să rămână confidențial, – am spus.

– A, și mai spune-mi un lucru – de ce ai făcut cursul de detectiv particular – vreai să-ți urmărești iubitul?

– Nu. L-am văzut întâmplător și mi-am dorit să-l fac; consider că am calitățile necesare.

– Biiine, m-u-l-ț-u-m-e-s-c.

A lăsat foile pe birou, s-a uitat repede la mine și după la monitor. Eu așteptam o întrebare, cred. Ceva pentru un dialog…. se pare că a observat că nu am înțeles sau auzit, așa că a repetat: ”Mulțumesc.”

Damn it, mă dădea afară și eu nu-mi dădeam seamă. Și de unde aș fi putut ști, având în vedere că nu am astfel de oameni în preajma mea… Ooof-of.

Mă ridic, șocată la maxim, îmi adun lucrurile și vreau să plec. În același timp, mă întreb ce tocmai s-a întâmplat. Și îi zic: ”Mă așteptam să aflu mai multe despre job, responsabilități, companie…despre procesul de recrutare și pașii ce urmează.”

– Păi, te-am întrebat ce salariu vrei și nu ai vrut să-mi zici. Mai am alți candidați și ne auzim la telefon.

– M-ați întrebat ce salariu am avut, nu ce salariu vreau, – l-am contrat eu. – Vă pot spune cam ce aș vrea, dar e greu, neavând informații de bază, precum responsabilități, program și o grămaaaaadă de detalii.

– Da, zi-mi.

A luat foile înapoi, i-am zis două cifre, a notat ceva repede, nu cred că era ce am zis, ci mai degrabă un nu.

Am plecat din birou și m-am dus la recepție, unde la aceeași canapea mi-am lăsat lucrurile și am început să mă îmbrac. Când am ieșit din hotel, am scos telefonul să o sun pe prietena mea, fostă colegă la hotel, că m-ar fi înțeles perfect ce urma să-i povestesc. Înainte să o apelez, am văzut ceasul. Era 17:12h. A durat 2 minute să mă îmbrac, fiindcă eram foarte șocată de ce se ăntâmplase la acest interviu și o făceam lent. Au mai fost 1,5 minute pentru a o întreba pe recepționeră încotro să o iau. Deci 8-9 minute pentru un interviu, la capătul orașului, pe parcursul căruia am verificat toate notificările pe telefon, am dat și câteva like-uri la texte și poze, am citit 2 emailuri.

Cazul 3. Te sun eu, nu e nevoie să-mi aduci aminte.

Am văzut un job cu limbă bulgară, părea un nou business, era chiar pe recrutare și era destul de tentant. Am aplicat, m-au sunat să-mi completez profilul în platforma lor, să aplic acolo, să fac niște teste. A urmat să răspund la 5 întrebări printr-un video, pe care să-l încarc pe aceeași platformă. Asta s-a petrecut în interval de aproape 10 zile, timp în care ori eram sunată de căte doua persoane, ori primeam emailuri ba de la Radu, ba de la altcineva, dar din același cont sau alte conturi și totul era foarte confuz. Am ajuns la un video interviu pe Skype, împreuna cu echipa din Bulgaria, la care eu trimiteam SMS pe numărul lui Radu, dar îmi răspundea altcineva că nu am vorbit cu persoana respectivă despre așa ceva. Evident, numărul respectiv a fost salvat în telefonul meu în urma unei discuții cu Radu, că și așa nu știu care era sau erau celelalte persoane cu care am discutat la telefon, prin SMS sau email.

Bun, interviul pe Skype merge în trei limbi simultan din partea mea, aud de proecte noi, poziții noi în firma, care pare-se tocmai s-a rebranduit, ca să unească atât firma din România, cât și cea din Bulgaria, sub același nume, având deja experiență pe ambele piețe. Perfect, m-am gândit, îmi place dezvoltarea și o susțin la maxim, îmi place să fiu implicată în mai multe proiecte. Am discutat despre unde mi-ar plăcea să am biroul, erau 3 variante. Am ales una. Despre ce se întâmplă în firma din România, câți angajați sunt și ăn ce orașe sunt repartizați, respectiv și în Bulgaria. Am stabilit așteptările mele salariale, fiecare făcând conversii pe limba sa. Și am stabilit că ”neapărat ne vom vedea luni”, asta întămplându-se vineri.

Știi ce urmează – luni a trecut. Am trecut cu vederea, știind că în aceeași săptămână urma să dea drumul la platforma cea nouă, crezând că este preocupat. A trecut și marți. Făceam calcule că lucrează în recrutare de 12 ani, după cum mi-a spus, și mă gândeam cum să lași așa ceva să se întâmple. Miercuri am vrut să închei povestea, luând eu inițiativa. Sun la numărul bun, îmi răspunde Radu, spunând ”Ce faci? Chiar, a râmas să ne vedem și nu ne-am mai întânit, așa e? (Hmm, poate ne-am întâlnit, dar eu eram inconștientă sau în comă și nu mai țin minte…) Dar ce părere ai despre Marius?”. Eu, șocată din nou ”Marius?! Cine e Marius?”. El:

– Aaa, Aglika, eu am citit Anca si de asta te întrebam. Nu știi cine e Marius, nu? Uite, am vorbit și în Bulgaria, noi te vrem, dar trebuie să vedem ce facem cu partea financiară, că este peste ce putem oferi, pentru poziția respectivă.

Știam asta. Dar spusesem o cifră care cumulează mai multe proiecte, despre care mi-a povestit pe Skype. Știu că poziția pentru care am aplicat inițial, este remunerată mai puțin.

– Păi a râmas să ne vedem Luni, ca să discutăm, să vedem care vor fi responsabilitățile și alte detalii.

– Da, așa e, doar că pregătesc acum lansarea platformei….

– Eu credeam că vei avea nevoie de mine chiar înainte de asta, spun eu în gluma. (Am descoperit muuulte erori și greșeli tehnice și gramaticale pe site, pe care i le-am și transmis, iar el era destul de încântat de asta). Mă gândeam că mă inviți la eveniment chiar.

– Daaa, așa e. Uite cum facem. Cum stai cu timpul mâine?

– Joi aș putea după-amiază, iar vineri de dimineața.

– Joi mai pe seară, după 5pm, mă interesează.

– Ok, este în regulă, – am confirmat.

– Hai că te sun până la sfărțitul zilei să stabilim la ce ora ne vedem și dacă va fi joi seara sau vineri dimineață. Și ne vedem aici, pe Dorobanți.

– Aștept. Vrei să-ți aduc aminte? Știu că ești ocupat în perioada asta, – am adăgat.

– Nuuu, cum?! Te sun eu diseara și vorbim, da?

M-a sunat. Două săptămâni mai târziu, luni. Deja știam că o să scriu acest articol și el va participa în el. Am răspuns cam sec, ce-i drept. M-a întrebat dacă este momentul potrivit, dacp sunt supărată. Clar făcuse ceva și era și conștient că s-ar supăra cineva la astfel de tratament. 😀 Spuneam că e ok, gândindu-mă dacă își dă seamă ce s-a întamplat și încercând să calculez în minte exact când am vorbit noi ultima dată, când aproape jura că mă va suna, iar acum nici nu-și cere scuze că nu a făcut-o. Îmi spune așa:

– Uite, eu vrea să ne vedem la o cafea, așa cum am discutat, și să mai vorbim.

– Să mai vorbim despre ce? – l-am întrerupt eu. Mi se părea culmea că se comporta ca și cum nu s-a întâmplat nimic rău.

– Tu chiar pari supărată. S-a întâmplat ceva? – mă întreba Radu.

– A trecut foarte mult timp. A rămas să mă suni acum 2 săptămâni. – motivam eu.

– Dar tu chiar ai replică la orice? – a fost reacția lui.

Șoc. Once again. Cum?! Ce? Sunt speechless și acum… Nu am înțeles cum a devenit el victimă. Am tăcut, fiindcă nu știam ce să mai adaug, având în vedere că el tot nu pricepea ce se întâmplase…

– Uite, Radu, dacă tu crezi că nu s-a întâmplat nimic rău în faptul că nu ai sunat timp de 2 săptămâni, după ce că te-am întrebat dacă vrei să-ți aduc aminte și ai promis că nu e nevoie, atunci ceva nu este în regulă clar.

– Aglika, faci cum vrei. Să știi că noi am lansat platforma și poți găsi mai multe joburi pe ea acum, nu este doar un job, și poți aplica. Iar dacă vrei să vorbim, îmi dai un mesaj, și ne vedem și vorbim, ok?

Nu mai știu ce am zis la replica asta, probabil pierdusem simțul realității de la atâtea șocuri unul după celălalt. Deci nici nu știu cum s-a încheiat discuțiaș probabil am zis ”La revedere, o zi bună”, el nu știu.

Concluzia

  • Rămâi om, chiar dacă ești director! Rămâi om, chiar dacă nu știi ce e recrutarea și cum să ții un interviu, astfel, încât să fie benefic pentru ambele părți timpul petrecut împreună. Am cazuri, în care nu am ”bătut palmă” la interviu, dar am rămas în legătură cu oamenii și colaborăm ulterior.
  • Informează-te despre persoana invitată la interviu. Dacă nu ai acces la profilul său pe Facebook sau LinkedIn, ai Google la dispoziție – use it.
  • Este inacceptabil să nu citești datele din CV înainte de interviu. Este lipsa de respect și față de om, și fața de timp. Dacă ție nu-ți pasă de timpul irosit, nu-l irosi și pe al meu!
  • Oferă informații relevante în primul interviu (dar și pe email, înainte) – informații despre firmă/companie, despre angajați, despre locul de muncă, despre program. Explică responsabilitățile și află cum experiența dobândită de către intervievant se pliază pentru funcția disponibilă. Vrea să se mute într-un domeniu nou? Vrea să continue cu un domeniu deja din CV?
  • Află care sunt așteptările salariale într-un mod drăguț. Aici știu așa – angajatorul spune că vrea să știe un minim sau un interval, fiindcă are un barem. Angajații, la rândul lor, sunt sfătuiți peste tot și de către oricine să evite răspunsul la întrebarea despre salariu. Este un cerc vicios pentru mine. Sunt angajatori care habar nu au care sunt salariile medii pentru poziția oferită, exemplu cu cei care vin din altă țară. Dar ar fi drăguț să poți nimeri un salariu în limita angajatorului, ca să știi și la ce să te aștepti. (De obicei recrutorul își notează și-ți poți da seamă dacă te califici sau nu).
  • Arată respect, dacă vrei să fii respectat. E omenesc să ajuți pe cineva cu bagajele, să-l saluți, să te prezinți, să-l aștepți, să-i oferi ceva de băut, să faci o glumă cu el, ca să spargi gheața sau măcar să râzi la a lui.
  • Pune-te în locul persoanei din fața ta și vezi dacă ți-ar plăcea să fii tratat la fel.
  • Ține-te de promisiuni. Ai spus că vei suna, fă-o. Ai spus că vei scrie/anunța – do it!
  • Trimite feedback către potențialul angajat. Spune-i că a fost sau nu ales pentru următorul pas.
  • Ține-l informat – spune-i dacă mai durează procesul de recrutare, spune-i dacă se întrerupe sau orice altă informație relevantă. Ține legătura cu el că nu se știe când vei avea nevoie de el, atât în scop profesional, cât și în scop personal…

Și ultimul meu sfat către toți, care recrutează în acest mod – angajați-vă o firmă de recrutare, vă rog!!! Pot să vă recomand multe, iar dacă nu vreți prin recomandări, măcar căutați pe net sau începeți să căutați un recrutor pentru firmă, care să se ocupe așa cum trebuie, de personal, iar după aceea începeți cu recrutarea angajaților pentru alte departamente.

Primele două firme sunt branduri, a treia poate fi… Dacă directorii lor sunt așa, ce mai rămâne de angajați, de companie, de serviciile oferite și de atitudinea față de clienți? Avem 3 domenii aici – optică, turism și recrutare.

Tu ce părere ai, ai pățit și tu la fel?

A dream

Well, we were somewhere, outside. I was walking with a known direction to get into. Maybe it was the place where we were supposed to meet. Maybe it was a long time no see each-other. I remember I had something in my hand. While walking, suddenly, a gipsy lady appeared in front of me. She noticed me. And she cursed me, I guess… She turned back to me, put a hand on mine, started to mock with me, to annoy me… I got scared. Tried to go in the right side of the way, in order to stay away from her. But no – she was determined to finish me! She was coming into me, anyone direction I was choosing. I started to shout. But no voice from my side. Then cleared my throat. And tried again: „Politzia!“(Police in Romanian). Nothing happened, she was still in front of me, touching me, teasing me, bothering me…

Then I thought – Mihai!!!

I don’t think I shouted his name loudly. But I am sure I claimed him with my mind and heart. That was deeper than any voicing. Then everything happened slowly, like in the movies. I was shouting (slowly), he was running (slowly). He looked scared. Running and so much caring on. Decided to solve even he hadn’t know what was going on. Finally he reached me. Still remember his face when he arrived in front of me, tired of the running and carrying. His look… Then he hugged me. I took a deep portion of air. Then I started to cry. After he started to cry. It was so good to be in the other’s arms and so liberating to clear all that bad emotions, by crying. I missed him. It looks like he missed me, too. I felt a kiss, somewhere on my body, a salt and wet kiss because of the tears. But a kiss kept a long time inside; a kiss which was waiting a lot to achieve its destination. I think I turned that kiss as well. Another kisses, wet and salted, had arrived on my face. It was so relaxing, so safe, a wonderful feeling!

Yeah, I miss him.

Posted from WordPress for BlackBerry.

O intalnire cu tine

i-miss-you-

Te-am intalnit! Te-am vazut!!! Si-mi doream asa de mult! Te vedeam pe tine clar, dar pe fundal o vedeam pe sotia ta si pe copilul vostru. In ceata, dar le vedeam si stiam ca sunt acolo. Mergeam pe un coridor; eram noi doi in fata, pasind siguri, iar ele ne urmareau pasii la o distanta mica.
Te-ai uitat la mine de sus pana jos si inapoi si vorbele ti s-au incurcat in limba. Ai reusit sa intrebi ce mai fac. Mergeam drepti si inainte, urmariti. Te-ai uitat lung la mine si ai rostit cuvintele: „Arati atat de bine, cum ai reusit?“
In mintea mea au aparut imaginile cu noi doi, cunoscandu-ne, intalnindu-ne, sarutandu-ne, altele cu imbratisari si vorbe, altele cu apeluri telefonice, sentimentul de a fi parasit, durerea, depresia, durerea, deprtesia, durerea, depresia, si viata mea dupa – sport, jogging, el; legume si fructe in meniu, el; trei mese pe zi, el; alimentare sanatoasa, el – toate in doar cateva secunde. Uitandu-ma in ochii lui, vorbele mi s-au incurcat in sentimente traite…
Mai mergeam pe coridor, urmariti. Te-ai intors catre mine si ai intrebat ceva:
– Ma mai iubesti? Ti-e dor de mine?
Sau ceva asemanator, dar la fel de socant, incat eu am amutit de intrebarea neasteptata si m-am rusinat ca a fost pusa in prezenta altora, in prezenta LOR.
Si atunci m-am trezit din vis.

Later update: Doua ore mai tarziu ai dat „Like“ la o poza pe Facebook. Si nu ai mai facut asta de…loc.

Posted from WordPress for BlackBerry.

Would it be… one day? In this life?…

Este foarte simplu – in caz ca eu ma indragostesc, nu voi spune persoanei respective pana nu sunt sigura ca si ea are aceleasi sentimente, fiindca nu-mi place sa primesc refuz si sa sufar… Iar tu – in caz ca te indragostesti – nu vei face niciodata primul pas.

Deci, este un cerc vicios… Oricare dintre noi ar incerca si daca ar incerca ceva, nu va afla niciodata ce crede celalalt in privinta aceasta.
Se pare ca nu vom sti daca da sau ba, asa ca…oare sa lasam lucrurile asa?

Posted from WordPress for BlackBerry.

Mi-e dor

miss-you.

Mi-e dor de tine!
Mi-e dor de tine atunci, cand trag perdeaua si vad ca este asimetrica si mi-aduc aminte ca daca erai tu aici, nu o lasai asa, ci o fixai.
Mi-e dor de tine atunci cand intru in baie si am impresia ca adineauri a facut cineva curat in chiuveta, cada, pe podea, dar stiind ca nu s-a mai facut curat de o saptamana acasa… Imi placea ca amandoi mentineam ordinea si curatenia, ah, ce-mi placea!!! Parca mergeam pe varful degetelor, ca sa nu cumva sa stric ceva. Si-mi placea! Ma simteam ca o printesa, care are tot ce-si doreste.
Mi-e dor de tine atunci cand imi este sete! Si de alcool, dar mai ales de apa! Sau si de apa, dar mai ales de alcool? Nici nu a trebuit sa fac sau zic ceva – a fost initiativa ta si mi-a placut foarte mult! Ce dor mi-e sa gasesc sticla de apa acasa, cand vin tarziu, obosita de drumul lung, parcurs pe jos! Sau sa te aud la telefon sa intrebi daca este apa acasa sau pur si simplu anuntand ca vei lua tu… Si tu nici macar nu beai apa!!! Dar beai alcool! Si au fost alte momente memorabile si de neuitat. „Nu pot sa-mi amintesc la ce ma gandeam“, dar nici nu pot uita cat de relaxata si fericita am fost in clipele alea. Si mi-e dor de ele, oh, cat de mult!!!
Mi-e dor de momentele in care ma incurajezi si ma faci sa fiu mai buna si sa vreau sa obtin mai mult! Mi-e dor cand erai langa mine. Mi-er dor cand ma ascultai. Sau cand dezvoltam si dezbateam subiecte si subiecte… Sau cand imi povesteai, cand erai sincer… Sau cand spuneai ca nu am mancat de mult bataie si ca este cazul.
Mi-e dor de tine atunci cand ma uit la priza stricata si stiu ca daca erai aici, o reparai. Mi-e dor de momentele in care fixai lucruri prin casa, erai inventiv si creativ! Ce frumos era cand aveai ideile perfecte despre orice, erai sigur pe ele, erai sigur ca va iesi asa, cum vezi tu in mintea ta, chiar erai sigur ca si eu voi reusi sa fac astfel, incat sa fie imaginea ta realitate, cand eu habar nu aveam cum voi reusi! Si asa cum ai zis tu a fost…

Si da – mi-e dor, mi-e dor de tine!

imissyou

Posted from WordPress for BlackBerry.

A birthday resume

Concluzia dupa ce m-am sarbatorit aseara:
– Cred in dragoste;
– Cred in barbati;
– Cred in relatii.
De fapt mi s-a propus sa incep sa cred asta si sa dau sansa sentimentelor provocate de cei trei enumerati…
Let’s see si se pare ca aceasta ar fi fraza fiecarei zi 🙂

Love is in the air, nana-nayna-nanayna!

Posted from WordPress for BlackBerry.